O terasa mica, in umbra unei cladiri imbracata pe alocuri in iedera, mirosind a vechi si totusi cu un aer reconsolidat iti face ademenitor cu ochiul. Dupa ce-ai ostenit inghitind sute de kilometri, micul local si ragazul care ti-l promite pare o binecuvantare, de-a dreptul o oaza de desfatare menita sa-ti domoleasca setea si zbuciumul drumului. Nu-i fistichie, nici colorata ori inecata in reclame. Intima si ochioasa in felul ei, te trage de maneca sa te-asezi si nu te-nduri sa i te opui. Deasupra, un sirag de becuri ordinare revarsa o lumina galbuie, placuta, ca de lumanare. Cateva mese rotunde si scaune impletite de jur imprejur. O sleahta de blonzi prea mari ca sa fie copii si prea mici ca sa fie adulti chicotesc, se inversuneaza in vorbe si elibereaza rasete zgomotoase. Poarta pe chip bucuria tineretii si in suflet dulceata primelor amoruri. Intr-un tarziu, se risipesc care incotro, lasand peste terasa un val de liniste plapanda. Ceasul bate prematur a miezul noptii, iar gongul iti picura in sange timpul. Cumva ai totusi senzatia ca s-a oprit sa admire luna enigmatica ca o fecioara si palida ca o suferinda. Din cand in cand, isi cauta sfioasa un loc pe dupa pacla subtire de nori. In zadar insa, chipul i se desluseste cu usurinta.
Ai fi in stare sa zaci aici la nesfarsit, prelins pe scaun, savurand racoarea noptii si un strop de weissbier, parfumat si tulbure cum numai nemtii se pricep sa faca. Atat de deplina e linistea asta incat naste in tine un aer parasit si senzatia ca trupul nu iti apartine, doar gandurile, pe care le lasi dezlegate sa hoinaresca aiurea, cine stie pe unde. Din lumini scanteietoare ca niste buline ude se infiripa experiente, proiectii, vise. Mintea se patrunde pe sine, se deface in imagini asezonate cu trairi, urca si coboara in hau, iscand in cele din urma un vertij in care totul se amesteca si totul se comprima. Si timpul uita sa respire, iar lumea iti pare un glob de sticla, fragil si transparent ca un bibelou. Ce fericire mai mare decat sa traiesti tu cu tine insuti, departe de ce ti-e cunoscut, familiar pana la disperare, de rutina ruginita si scufundarile deprimante in existenta lenesa si previzibila de zi cu zi? Acum ai ragaz sa te-asculti, sa te miri, sa te-asezi in umbra intrebarii si sa fabrici in tine noi sperante.
E tarziu si-ti mesteci clipele de singuratate in asezamantul primitor al unui local, undeva in vestul Germaniei.
Departe de casa esti totusi mai aproape de tine…
Dintr-un nor 
Impresii