Cele care vorbesc neintrebat despre noi

Intr-o lume ca o piata, unde cererea guverneaza asupra oricaror altor norme cu infatisare mai mult, ori mai putin economica, nu-ti poate scapa intrebarea cine te reprenzinta in lipsa. O intrebare general valabila, dar care ma preocupa indeosebi din perspectiva feminina, caci ea, femeia, imi pare a fi mai mult supusa etichetarilor de orice fel.

Privind cu sinceritate si in profunzime modul in care iau nastere aceste tipare in perceptia colectiva, putem constata, dincolo de rautati si imagini tulburi, ca totusi, multe femei vorbesc constant despre noi.  Sunt femeile care fac cartile si perpetueaza reperele unei generatii.

Poate niciunde in alt context nu se identifica mai bine aceast tip de barfa automata, decat in cadrul ritualurilor de cucerire, sau mai plastic spus, de imperechere. Barbatii sunt o specie atat de pragmatica si perfect adaptata lumii reale incat vor sti mereu sa reactioneze conform asteptarilor. In genere, ei ofera ceea ce cere piata. Si, vrem, nu vrem, pe piata de astazi se expun si se tranzactioneaza masini, bijuterii, case si vacante exotice. Daca femeile prezentului cauta potenta financiara, barbatii nu vor ezita nicio clipa sa le-o aseze la picioare, chiar daca unii merg la cacealma. Asa se explica de ce orice ins cu BMW are pretentia ca orice femeie peste care isi asterne privirea sa cada impresionata in bratele sale. Daca ele alearga dupa placeri efemere, ei se ofera temporar. Daca ele iubesc imaginea, ei se vor ascunde dupa masti si daca ele se vand cu usurinta, ei le vor cumpara pe doi bani.

A apus de mult vremea florilor, a teatrului si a manierelor. Cele care inca suspinam dupa ele suntem insa prea putine. Masele decid si pentru noi, ca doar e democratie. Cu toate acestea, doar mintile suficient de inguste vor inghesui orice femeie in categorii contrafacute cu pretentie exhaustiva: „Blonde”, „Usoare”, „Slabi soferi”, „Slabi manageri”, „Obsedate de imagine” si alte atatea.

Existam printre femeile care vorbesc neinrebat despre noi si putem trece drept exceptia care confirma regula. Doar cei care stiu sa asculte ne descopera, deseori cu stupoare, in toata splendoarea acelui altfel.

Printre farduri

Femeii i-a fost harazit sa fie mai frumoasa decat este. Un amalgam de minunatii au fost create pentru ea si pentru indelunga folosinta. Vopsele, miresme, senzatii. Toate ingramadite in cutiute cu minuni, care folosite cu o minima indemanare adauga acel plus… de gingasie, de feminitate, de frumusete.

Universul acestei arte naive ii este revelat in anii inocentei. Constientizandu-se pe sine incepe sa isi doreasca mai mult, iar paleta cromatica a mamei ii sta acum la dispozitie. Incepe procesul de (re)creatie a sinelui in oglinda. Totul este o joaca cu pasteluri. Ochii se descopera sclipind misterios de dupa gene innegrite, gura se simte rotunda si bine definita, obrajii se infiripa trandafirii sub pensula, trupul, in nedeplinatatea formelor sale, se-mbogateste de uleiuri parfumate si pudre cu lumini in ele. Printre farduri, femeia ferecata in copil se dezvaluie pentru a trai o poveste plina de culoare si parfum. Inocenta se invaluie in gratie, definitiv.

Este un ritual initiatic pe care il parcurge singura si aproape instinctiv. Incepe cu o experienta ludica pentru a se sfarsi cu un obicei. Devine un ceremonial de infrumusetare in care ea este deopotriva artist si opera de arta. Asemeni unui alchimist, fabrica mixturi de culori si arome cu care nauceste ochii, zdruncina sufletul si care cauta nemurirea.

Prafuri, sticlute, oglinzi. Un intreg spatiu de ceremonie in care au acces doar initiatii, pentru ca doar cei care-i impartasesc cultul, stapanesc si harul de a-l intelege. Restul sunt admiratori naivi ai maiestriei sale.

Cu fiecare rasarit si la fiecare geamat de inserare se dedica siesi cu pasiune canonica. Spatiul se estompeaza in jur. Minutele ii apartin in totalitate. Doar ea cu ea, in lumea ei. Se desavarseste astfel zi de zi cu cateva pensule si culori .