Articole etichetate cu: devii mama

Odiseea celor 40 de saptamani

ImagineIl porti cu tine, in tine, 40 de saptamani. Esti bolnava de somn, ingretosata necontenit, pofticioasa, capricioasa si copilaroasa. Iti urmaresti cu infrigurare Beta HCG-ul, te cauti de hepatita, chlamidia si toxoplasmoza, iti faci dublu si triplu test, ecografii, morfologii si stoc de lotiuni antivergeturi.

Cladesti tragedii din banal si panica la fiecare junghi mai ciudat. Te cutremuri din rarunchi si intelegi minunea cand, la nici doua luni, ii auzi inimioara tasnind puternic si ritmat din ecograf. Si plangi atunci, si plangi si mai apoi, plangi neobisnuit de mult pentru toate minunile si pentru toate nimicurile, pana si pentru cainele vecinului, disparut fara urma de-acasa.

Te stradui sa dormi mai mult pe stanga, desi nu-i nici pe departe pozitia ta favorita, strangand aproape mai degraba perna de gravida decat  pieptul iubitului, sa mananci regulat, calculat si selectat, punandu-ti stavila poftei nebune de dulciuri. Te imbuibi in schimb cu fier, acid folic si vitamine la cutie. Ca sa-i fie bine.

Faci sacrificiul suprem renuntand la fumul de tutun fin si aromat, la vinul rosu, la Cosmo, la dulcile nopti pierdute si la silueta. Iti blestemi cantarul din baie, care-ti pare ca umfla kilogramele mai repede decat te umfli tu. Te incanta pieptul crescut rotund si generos. Nu insa si soldurile, dospite bine pe baza cocktail-ului hormonal, ori abdomenul devenit, incet dar sigur, din plat in ditai balonul. Cu toate astea primesti cu reala uimire compliementul absolut: „Esti mai frumoasa acum ca niciodata.”

Nu scapi insa de crize repetate de nervi in fata dulapului, privind cu jind, ciuda si neliniste la zecile de haine incapabile sa cuprinda noile forme voluptoase si te ingrozesti de incertitudinea intrebarii obsedante: „Oare voi mai incapea vreodata in ele?”. Plangi din nou atunci, le aduni cu grija si le pui departe de ochii tai. Doar oglinda te sacaie in continuare, asa ca i te arati mai rar si niciodata complet dezgolita.

Veninul frustrarilor ti se indulceste pe data cand vine vremea sa simti de-a dreptul ca totul are un rost si ca esti mai mult decat femeie. La patru luni, iti da de stire ca este acolo cu o lovitura serioasa in pantece. Tresari si plangi, desigur, iar minunea se repeta de-atunci in fiecare zi ca sa nu mai uiti. Si nu uiti. Ba mai mult, incepi sa te joci cu el prin burtica, sa-i vorbesti, sa-l draganesti si sa-l astepti cu nerabdare sa vina.

Minunea minunilor se produce. Dupa cele 9 luni regulamentare, esti parinte cu acte si bebe in regula. Bucuria freamata in fiecare fibra din tine, iar prin retina de proaspata mamica lumea se vede altfel, roz pal ori bleu ciel. Levitezi de incantare si tremuri la gandul noii responsabilitati. Cu toate acestea, te simti mai puternica ca oricand. Un munte de ti-ar sta in cale, stii sigur ca l-ai putea urni din loc. Respiratia celui mic e tot aerul de care ai nevoie, iar pulsatia inimii sale toata forta. Ciudat, nu? Un bot de om de 50 cm si 3 kg e acum sursa ta inepuizabila de vigoare si slabiciune, de bucurie si intristare, de pace si frematare. E motorul lumii tale, iar asta nu se va mai schimba niciodata. Esti mamica.

Categorii: 1.Cotidiene | Etichete: , , , , , | Lasă un comentariu

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: