Despre sine

Născută în zodia Balanţei şi dată în grija lui Venus, m-am pricopsit cu o dragoste bolnăvicioasă pentru frumos, sub orice formă s-ar regăsi în natură, ori handmade. Cu un strop de simţ estetic şi iubind iremediabil tot ceea ce produce plăcere sufletului, de timpuriu am pendulat între dorinţa de a crea frumosul din imagini şi din peniţă. Au fost daruri venusiene necizelate pe de-a-ntregul. Mult timp aproape am uitat de ele. Le-am redescoperit după câţiva ani şi aşa, în forma lor brută şi prăfuită, le-am lăsat să se exprime în voie… aici.

Mereu nici prea-prea, nici foarte-foarte, port pe umeri sarcina echilibrului, fără a-l putea găsi vreodată. Mă farmecă nespus unduirea pianului, deşi ating clapele doar în spaţiul oniric. Mă cutremură sunetele molcome ori valurile zglobii, mozartiene. Râvnesc după măiestria de a aşterne pe pânză fragmente din consistenţa interioară. Sufăr după cei pe care nu i-am cunoscut deloc ori prea puţin.  

Îmi place ploaia de vară şi mirosul pământului. Pisica când toarce a bine şi esenţa bucuriei dăruită de căţei. Mi-e dor de cireşe cu fiecare iarnă şi de răceala-ngheţată a omului topit de soare. Mă-ncântă cupola cea grea de stele şi astrul diafan pe după nori. Îmi doresc o zi de mâine şi un înger blond.

În lume caut liniştea şi minunăţia clipei.  Nu am de afişat panoplii de experinţe ori cugetări rafinate. Sunt încă în devenire. Păşind de la ieri către mâine, lumea mea prinde totuşi contur.

Am fost şi sunt încă prea puţin din ce aş putea fi…

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: