2.Publicitaturi

Am întâlnit şi clienţi fericiţi

ImaginePe-aci, pe la noi, şi mai ales în oraşele de provincie, ocaziile în care ai şansa de a te simţi fericit în postura de client sunt ca şi inexistente. Totuşi, minunile se mai întâmplă. Chiar şi în această gură mioritică de Rai. Dovada stau micile întâmplări, neobişnuite prin raritatea lor, care te fac să speri că mai există o şansă, o şansă ca lucrurile să devină cumva, cândva, mai bune.

Raiffeisen Bank, gigantul bancar austriac, are aproape 90 de ani de istorie pe umeri (în România sa fie cam 16) şi vreo 15 milioane de clienţi în grijă. Printre ei eu însămi, care, într-o zi stâlcită şi îngheţată de luni, mă trezesc aşteptându-mi rândul la ghişeul băncii. Tocmai la final de program. În faţa mea, un domn aşeza cu grijă teancuri ispititoare de bani, pe care angajata le lua răbdătoare la numărat. Operaţiunea cerea timp, aşa că Raiffeisen s-a străduit ca aşteptarea asta să fie cumva cu folos şi să-ţi aducă în schimb un zâmbet. Ba chiar o saptămână întreagă de zâmbete, aşa cum anunţa vioi şi colorat un panou amplasat suficient de bine cât să nu-l poţi ignora. Pe el, cateva ziceri şi un smiley face erau menite să-ţi facă ziua mai bună. Doar ca nu ele erau de fapt cheia.

15 minute bune să tot fi stat după omul cu teancurile de bani, 15 minute în care mi-am fâţâit privirea de la panoul zâmbitor la restul obiectelor care formau în ansamblul lor o ambianţă galbenă, obsesiv branduită, dar plăcută. Şi când în fine am putut să mă apropii de ghişeu am înţeles că săptămâna zâmbitoare era mai mult decât un simplu anunţ. Promisiunile din panou reverberau în fiinţa care servea la ghişeu. Doamna cu anii desenaţi în frunte zâmbea amplu, gata să-ţi împlinească cererile, chiar şi atunci, la final de program, când gândurile îi puteau fi furate uşor de dorinţa de acasă. Şi poate aş fi crezut că nu-i decât un automatism însuşit regulamentar după câteva zile de training, dacă s-ar fi oprit doar la un zâmbet. Nu ştiu cum şi când a avut vreme să observe un amănunt ascuns destul de bine sub hainele clientei din faţa ei. Nu cred în proverbiala strălucire a maternităţii, iar burtica m-ar fi trădat poate doar din profil. Şi totuşi…

„Ştiţi, dacă aveţi cont de salarii la noi, aţi putea să faceţi transferul online. Aşa nu aţi mai fi nevoită să staţi atât la rând, mai ales acum, când obosiţi mai uşor din cauza sarcinii. Seara vin mereu angajaţi ai firmelor să facă depuneri de numerar, iar operaţiunile durează”, îmi spunse doamna cu un zâmbet şi un ton ameţitor de afabil.

Nu o cunoaşteam, nu o întrebasem nimic, nu-mi manifestasem explicit nerăbdarea, nici măcar nu schiţasem vreo nemulţumire legată de timpul de aşteptare. I-am zâmbit uluită. Să ne înţelegem, practica obişnuită (nu cea normală) „cere” ca un angajat, mai ales la final de program, să fie suficient de obosit, de scârbit de muncă şi de salariul pe care îl primeşte, suficient de revoltat pe lume şi, în general, pe ţara în care trăieşte, încât să fie încruntat, frustrat, absent la ce i se perindă prin faţă şi nerăbdător să încheie încă o zi din viaţa lui ca „slugă la patron”, fie el şi unul mare.

Situaţia era atipică cu totul, iar asta zapăcea, dar te zăpacea cu zâmbetul pe buze. Exact în felul acesta am părăsit şi eu ambianţa aceea galbenă, obsesiv branduită, dar incă şi mai plăcută. În minte îmi stătea atârnat un gand: ”Iată un agajat care face mai mult decât o întreagă şi pompoasă campanie de marketing”.

Anunțuri
Categorii: 2.Publicitaturi | Etichete: , , | Lasă un comentariu

Picatura de publicitate cianurica

Stiti, sunt reclame care au capacitatea de a te lasa cu gura cascata, ochii umezi si gandurile ravasite. Iti lasa insa la indemana cuvintele, pentru ca prin ele sa li se duca faima mai departe. Eu insami m-am trezit in fata unei astfel de compozitii publicitare peste care efectiv nu pot asterne tacerea.

Campania aduce in prim plan un subiect vechi si controversat: proiectul minier Rosia Montana, care acum a capatat accente neasteptat de dramatice si neasteptat de profunde, subliniate de prestatia emotionanta a uneia dintre cele mai emblematice figuri ale teatrului si cinematografiei romanesti.

Ceea ce frapeaza la spotul „Salvati Rosia Montana” este simplitatea – nu contine artificii, nici podoabe regizorale  inutile, doar imagini, acorduri si vorbe grele. O lume alb-negru in care pata de culoare este aurul murdar de sange.

Nu cred ca s-ar fi putut face o alegere mai potrivita pentru comunicarea mesajului decat Maia Morgenstern. Putini trebuie sa fie cei care sa nu ii asocieze aproape automat imaginea cu rolul Mariei din celebra pelicula semnata de Mel Gibson, „Patimile lui Hristos”. Din aceasta asociere involunatara cred ca vine forta incredibila a ideilor si trairilor degajate de-a lungul celor 60 de secunde.

Clipul lucreaza cu aceleasi note de dramatism pur, dezgolit de orice accente idilice, cu imagini de o duritate rarisima in peisajul publicitar autohton. Brutalitatea smulgerii podoabelor este atat de expresiva incat te obliga sa deshizi ochii pentru a vedea realitatea, acea realitate in care „un om valoreaza mai mult decat aurul pe care il poarta.”

O reclama ce sfarama preconceptii cladite cu grija pe parcursul celor sase ani in care promotorii proiectului Rosia Montana s-au straduit sa-l faca digerabil. Un mesaj sfredelitor care ramane intr-o suspensie diafana si care ridica din praf mandria. Personala. Nationala.

Totul se incheaga in mod exceptional, coloana sonora cu imaginea si amandoua cu mesajul, a carui forta tragica si acida – precum cianura la care face aluzie – nu are niciun efect in lipsa celorlalte doua elemente. Impactul campaniei este similar insemnarii cu fierul incins, odata expus imaginilor ele iti ramane inscrise pe retina.

Asa incat, efectul imediat si poate cel mai mare atu al campaniei semnate de Papaya Advertisig este ca va sa starni interesul celor dezinteresati, acelor persoane carora doar le-au fluturat pe langa ureche povesti despre Rosia Montana. Iar acest fapt este dovedit deja de cele peste 240.000 vizualizari adunate in 4 zile de la postarea clipului pe YouTube.

Toate acestea ma fac sa cred ca avem in fata o bijuterie publicitara, care imi pare cu atat mai valoroasa cu cat este realizata pro-bono. Ea nu este rezulatul unui pitch platit cu bani grei, ci a unui efort creativ nascut dintr-un crez puternic si din trairi autentice. Lucru care se vede, se aude, se simte.

Tocmai am asistat la „Noaptea devoratorilor de publicitate”, iar dupa ce-am mancat pe stomacul gol peste 300 de spoturi adunate de prin toate colturile lumii, tot as zice ca aceasta reclama este demna de pus in vitrina publicitatii. Voi ce ziceti?

Categorii: 2.Publicitaturi | Etichete: , , , , | Lasă un comentariu

Campanie de stins lumina

O regula in vanzari, dar si in marketing, spune sa te dezici de negatii si mai ales sa nu lansezi o propozitie, un slogan in care „nu” este „capo di tutti capi”. Si totusi, exista situatii cand tocmai negatia este cheia si centrul unei campanii de comunicare menita sa te ia prin surprindere.

Ramane mereu admirabila ingeniozitatea in promovare, fie ea cu scop mercantil ori social, asocierea aparent nepotrivita, care iti aduce riduri de nedumerire pe frunte, contorsionarea ideilor si conceptelor in asa fel incat sa-ti fie clar din start ca este vorba despre ceva iesit din comun.

De toate acestea probabil nici nu ne vom satura vreodata si vom continua sa gustam cu pofta din inteligenta campaniilor de promovare cu staif. Si cand spun staif, nu ma gandesc la vreun buget burdusit de campanie, la produse de marketing luxoase si branduri apretate, ci ma gandesc la o eleganta a gandirii transpunsa cu bun gust si bun simt intr-o campanie de stins lumina.

Cu o astfel de campanie am dat recent nas in nas. Intai prin mijlocirea televiziunii, apoi a internetului. Se numeste „Salveaza mai mult” si a fost creata de Next Advertising pentru Fundatia Terra Mileniul III, o organizatie non-guvernamentala de protectie a mediului ce promoveaza programe de dezvoltare sustenabila in domeniul schimbarilor climatice si al reducerilor de emisii din sectoarele energie si transporturi.

De ce este ea mai cu mot? In primul rand, pentru ca rastoarna conceptul de caritate spunandu-ti pe sleau ca-i musai sa fii zgarcit. De data aceasta esential nu este sa daruiesti 2 euro prin SMS pentru o cauza nobila, ci sa constientizezi ca salvezi mai mult facand economie. De energie. Cum ar veni, campania incearca sa rezolve problema schimbarilor climatice nu tratand efectele, ci cauzele ei. Iar acesta este un al doilea aspect pentru care ea este mai cu mot.

Ingenios este si modul in care a fost construit un mesaj cu totul nou folosindu-se de unul cu totul vechi si uzat – donarea a 2 euro. Dar inca si mai ingenios este conceptul paginii web www.nuintra.ro, care te intampina cu mesajul „Nu ti-am spus sa nu intri?”. Aproape ca te simti vinovat ca ai dat click. Dar vinovatia este, culmea, exact simtamantul dorit si necesar pentru a deschide poarta constiintei.

Imagine

Odata intrat spasit in lumea virtuala si slab luminata a campaniei online, esti numai bun de asimilat mesaje despre cum stilul tau de viata afecteaza planeta, dar si ce poti face pentru a salva mai mult. Iar unul dintre lucrurile pe care le poti face fara prea mare efort este sa stingi lumina. Inclusiv cea de pe site.

Si daca tot ai prins gustul lui „On/Off”, ti se asaza dinainte alte cateva „butoane salvatoare” care pun capat risipei si neglijentei umane si pun in stand-by schimbarile climatice.

Nu stiu in ce masura va plac sau va conving imboldurile de protejare a mediului, insa tind sa cred ca veti rasplati inteligenta celor care au creat si promovat aceasta campanie deconectand de la priza incarcatorul de mobil care sta asteptand inutil.

Si cu asta am stins si eu lumina!

Categorii: 2.Publicitaturi | Etichete: , , , , | Lasă un comentariu

Viral din Cartierul Rosu

Plin de promiscuitate, de forfota si oameni. Celebrul Cartier Rosu din Amsterdam este o atractie fascinanta pentru turistii din toate colturile lumii. Multimea misuna constant pe stradutele-i cufundate in lumina rosie, privindu-le pe fetele din vitrine ca pe o sursa de distractie. Insa o campanie devenita virala si-a propus sa schimbe perspectiva asupra renumitului cartier olandez.

Sunt foarte putini cei care se gandesc ca dincolo de vitrinele cu fete ale Carierului Rosu se afla povesti cutremuratoare despre vieti distruse de traficul de carne vie. Si tocmai pentru a schimba acest lucru, organizatia Stop the Traffik a lansat o campanie de constientizare absolut surprinzatoare.

Vorbim insa despre o campanie perfida, inselatoare. Este acelasi gen de campanie-surpriza ca cea derulata recent de catre postul de televiziune TNT si care ameninta sa devina cel mai mare viral din istorie. De altfel, ambele sunt realizate de catre agentia Duval Guillaume din Belgia.

Se stie ca astfel de campanii lucreaza foarte mult cu sensibilitatile publicului, insa „So You Think You Will Dance?” apeleaza la cele mai profunde dintre ele. Este inteligenta si merge direct la tinta intr-un mod spiritual si caustic.

Dupa ce ii lasa sa se distreze in fata vitrinelor cu trupuri sumar imbracate, sa danseze si sa aplaude lacom, trecatorii sunt redusi la tacere de urmatorul mesaj: “In fiecare an mii de femei sunt amagite cu un loc de munca in Europa de Vest. Din pacate, prea multe dintre ele ajung aici.”

Finalul este cu adevarat spectaculos, dar nu prin vreun artificiu tehnologic, ci prin puterea socului dat de cuvinte. Mesajul vine ca o ghiulea, apasand cu forta pe constiinta privitorilor, care raman muti. De uimire, dar mai ales de jena si vina.

In CLIP, ca si in viata, nu totul e ceea ce pare a fi.

[Publicat pe marketingportal.ro]

Categorii: 2.Publicitaturi | Etichete: , , , , , | Lasă un comentariu

Cu cap si fara coada: ROM ne aminteste de lucrurile neterminate

Cineva spunea odata ca, la fel ca arta clasica, reclamele pot fi si ele o buna sursa de oglindire a firii si moravurilor unei societati. Ideea nu e nicicum deplasata daca privim nitel catre istoricul comunicarii unuia dintre cele mai jucause, apreciate si premiate branduri romanesti.

ROM are aproape o jumatate de secol vechime. S-a nascut pe vremea comunismului, dar s-a folosit de el pentru a se reinventa in capitalism. Si a facut-o intr-un mod unic, ludic si ironic. Astazi, este poate cel mai nonconformist si indraznet brand autohton, care priveste critic si cu umor realitatile inconjuratoare.

A vrut ca romanii sa-si aminteasca trecutul pentru a invata sa aprecieze prezentul, asa ca le-a vorbit indelung despre Epoca de Aur. Apoi, a vrut sa fie mandri de ei insisi si le-a zgandarit orgoliul cu „American Rom”.  Mai tarziu, le-a consolidat mandria cu o campanie cum nu mai vazuse tot internetul si care striga in gura mare ca „Romanii sunt destepti”.  Acum insa, brandul ROM a decis sa schimbe macazul comunicarii cu publicul sau.

Din mandria de alta data n-a mai ramas mare lucru, pentru ca noua campanie a ROM ne obliga sa privim rusinati, dar si amuzati, catre una dintre tarele nationale: lipsa de finalitate.

Asa ca fiecare priveste in ograda proprie si numara cartile, proiectele, curele, facultatile, planurile si toate lucrurile incepute si ramase neterminate. Iar cand rusinea devine dureroasa, se recurge la un concentrat de energie – batonul ROM Autentic. El este acel „zvac” care ridica tensiunea, impinge adrenalina si duce treaba la bun sfarsit.

Este pentru prima data cand agentia McCann Erickson a exploatat valoarea energetica a produsului ROM si a reusit sa o faca intr-o manieara care se pliaza pe identitatea brandului, pastrand legatura dintre acesta si romanii pe care-i ironizeaza cu atata patos si totusi cu atata drag.

Ceva imi spune insa ca treaba neterminata ramane bine inscrisa in codul genetic autohton si ca va darui inca multe alte „Senzatii tari. Romanesti”.

Iata si spotul: http://www.youtube.com/watch?v=CZtHpK4_kjU&feature=player_embedded

[Publicat pe marketingportal.ro]

 

Categorii: 2.Publicitaturi | Etichete: , , , , | Lasă un comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: