Cand moartea nu te priveste

Stii ce face o moarte? Iti aminteste ca esti inca viu, ca n-ai putrezit cu totul, ca respiri avid, chiar daca mecanic, ca inca mai ai dreptul sa-ti construiesti idealuri, sa te bucuri, sa crezi in nimicuri. E momentul in care realizezi ca inca nu ti s-a pus punct, ca pamantul nu ravneste la oasele tale, vezi bine, mai e vreme pana sa te faci ulcele, iar respingatoarele existente subterane mai au de asteaptat pana sa se bucure de tine. De fapt, ritul mortuar iti aduce satisfactia ca nu esti tu cel prins intre patru scanduri si multumesti divinitatii ca inca mai are rabdare cu tine sa-ti termini gandurile, sa-ti visezi visele sau poate sa le implinesti, sa-ti gusti toate lacrimile si nenorocirile.  

Invesmantat in doliu, traiesti moartea aproape, o simti in incapere, fluturandu-si lugubru parul mirosind a tamaie.  Ii vezi ochii in toiagul din ceara ce vegheaza linistit capataiul celui ce-a fost. Ii traiesti prezenta acut, contemplativ, cumva linistit de propria ei liniste. Cutremurat de experienta disparitei altuia, iti inchipui propria stingere. Cum ar fi? Cine ti-ar fi alaturi? Cati ar plange si cati ar barfi? Iti cauti viata sintetic, o retraiesti pe scurt din imagini fragmentate, din simtiri descompuse, din parfumuri si gusturi proustiene. Te proiectezi peste timp, intrebandu-te cu ironie cat vei trai din ceea ce vezi anticipativ. O parte, totul sau dincolo de limita pe care o poti percepe? Vei apuca sa-ti faci rezumatul inainte sau vei pleca subit, singur poate si trist? Cum te va invalui? Miseleste, ca o supriza iesita din cutie sau iti va lasa timp sa numeri ultimele fire din clepsidra, sa simti ultima gura de aer cum umfla plamanii, ultima zvacnire obosita a inimii, ultimul gand cum ia nastere in cutia craniana plina cu amintiri si inca cu dorinte?

Iti fixezi mintea asupra povestii celui disparut. Ar putea fi cuprinsa intre copertile unui roman ori e suficient de linistita pentru a trece neobservata? Oricum, de uitare cu totii avem parte, la fel ca si de vesnicia sfarsitului. In fond, cat timp crezi ca s-ar mai vorbi despre tine dupa momentul marii treceri? Dupa emotia stridenta a disparitiei, cati te vor mai prinde in gandurile lor? Unul, doi si aceia la sarbatori, mai mult ritualic, decat sentimental. Dar asta e, nu le poti cere chiar vesnica si constanta ta pomenire! Ce-ar fi sa traim cu toti mortii in gand? Cel putin, dupa intreg ceremonialul mai mult sau mai putin fastuos al inhumarii, ramane undeva o parcela de pamant, nu mai lunga de doi metri, marcata cu un monument si poate o fotografie, care sa vorbeasca minimal despre tine tuturor celor carora nu le-ai fost indiferent sau, dimpotriva, care nici n-au stiut de propria-ti existenta.

Bizar e ca la astfel de ritualuri intristatoare, desi rasuflarea doamnei de pe urma este atat de prezenta incat ii simti raceala in ceafa, cumva reuseste sa nu te-nfricoseze. O privesti cu calm, aproape duios, o accepti ca pe o existenta tulburatoare, dar inerenta. E ciudat cum te sperie de-atatea alte dati, cand te avanti nebun pe sosele, apasand incrancenat pe acceleratie, la vreo zvacnire mai neobisnuita a naturii ori in cazul unei sentinte medicale lipsite de speranta, crunta si nedreapta deopotriva. Acum insa nu. Stapana peste toate, ca o regina in propriul regat, iti pare aproape frumoasa, un chip excesiv de palid pe fundalul catifelei negre, greoaie a vesmantului, cu un pas gratios, ce aduce a levitatie si scanteieri ciudate, tulburatoare in privire. Nu poarta coasa, ca in povestile de speriat copii, doar un zambet ce poate ucide intr-o clipa viata in tine. Doar ca acum nu te priveste pe tine, o privesti tu pe ea… constient, insistent, eliberat de teama.

Ce ironie mai mare decat sa stai cu moartea alaturi, fara ca ei sa-i pese de tine?

Anunțuri
Categorii: 1.Cotidiene | 2 comentarii

Navigare în articol

2 gânduri despre „Cand moartea nu te priveste

  1. Daniela Lungu

    Excelent Lacramioara!

  2. Lacramioara Vidru

    Multumesc si va astept cu drag sa reveniti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: