Minunata zi de vineri

Intre toate cele sapte recipiente temporale ale saptamanii, ziua de vineri e de departe cea mai incantatoare. Nici inima n-are resurse sa o iubeasca dupa cum merita, pentru ca ziua asta e maiestuoasa prin insasi desfatarea ce o invaluie anticipativ.

Chiar de la inceput, ziua de vineri nu e ca toate celelalte, marcand progresiv granita intre timpul pe care il vinzi altora, mai scump ori mai ieftin, si timpul pe care ti-l daruiesti tie. Ravasit de lumina diminetii si oripilat de acordurile prea putin melodioase ale alarmei, esti dispus totusi sa te trezesti, la 7.00,  cu zambetul pe buze. Azi nu-i luni, nici miercuri, nici macar joi. E vineri. O zi in care tonusul isi permite sa fie molatic, in care clipele curg gratios in asteptarea serii, cand, in umbra sa, se afla rasfatul, ragazul. E ziua in care sufletul asteapta sa coboare intr-ale lui, trudit dupa hurducaturile saptamanii. E debutul refacerii, recuperarii, cautarii de sine.

Ora 8.00 vine agale. Traficul este la fel de aglomerat, dar cafeaua mai buna si cerul mai senin. Nici odioasa tehnologie moderna nu e vrednica acum de atentie. Doar insistenta-i perfida scapa, in cele din urma, de ignorare telefonul mobil. Raspunzi in doi peri, cumva deranjat din reverie. Nu-ti sta mintea la cuvintele ce-ti curg trepidant in ureche. Ar putea prea bine sa pice compania cu totul. Azi e vineri.

10.00. Biroul freamata, dar nu ca alta data. Se face cate-o sedinta anemica, in care fiecare cugeta la ale lui. Se vorbeste mult, taraganat, fragmentat. Doar pe alocuri tonul se precipita, privirile se inalta banuitor, sclipesc usor si se sting la loc intre ganduri. Perspective, strategii, proiecte? Exista o zi de luni pentru ele. Energia se topeste in van. Azi e vineri.

12.00 se lasa invaluit in miros de Mc. si-n dor de duca. Forfota, cafele de socializare, barfe la tutun, contemplari stradale. Pranzul se digera molcom, invitand binevoitor la siesta. Ghinion! Nefiind sub soare mediteraneean, tihna de dupa-masa nu si-a gasit loc in programul de lucru. Cu toate astea, lumea e deja cu mult mai placuta, hazlie, chiar frumoasa. Doar e vineri.

La 14.00, daca n-ai gasit motiv sa te-mbolnavesti, sa-ti moara vreo bunica, sa ti se faca rau subit – poate chiar de la vreun aliment nepotrivit pe care l-ai ingurgitat neglijent la pranz – atunci sezi ascuns dupa laptop, ingropat in hartii, privind gales si pe furis limbile ceasului cum urca si cobora parca tot mai greu pe perete. Noroc totusi ca timpul curge. De data asta in favoarea ta, pentru ca azi e vineri.

La 16.00 cauti frenetic sa finalizezi o ultima urgenta profesionala. Pana si tu te intrebi de unde atatea resurse energetice. Raspunsul e insa evident, desi pare ascuns: te afli la o ora distanta de libertate… de gandire, de manifestare, de intrunire. Doua-trei mailuri, trei-patru telefoane, un raport de saptamana si-i gata. Tocmai s-a facut ora 17.00. 

Daca colegii de birou nu ti-i poti alege, in schimb prietenii da. Pe drumul catre casa, faci mental selectia lor, alegi terasa, clubul, pana si berea ori poate vreo minunatie de cocktail inecat in gheata. E clar, in seara asta te dedici desfraului. Doar e weekend. Ai in fata doua zile pline si-o ramasita de azi, din minunata zi de vineri [citeste continuarea articolului]

Anunțuri
Categorii: 1.Cotidiene | Etichete: , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: