S-ar zice ca la facerea noastra Dumnezeu a picurat in gene un singur mobil menit sa impinga viata prin vene, o singura ratiune calauzitoare, un singur tel de urmarit, visat si trait. Caci ce-i mai natural firii si nazuintelor ei decat a cauta in toate fericirea? Ce-i mai ravnit, mai adulat, mai propriu fiintei afara de neobositul si egoistul imbold de multumire deplina?
Intr-un filmulet postat pe internet, fericirea a facut inconjurul lumii. De la Nord la Sud, de la Est la Vest. Intrebati daca traiesc fericirea, natiile lumii si-au afisat in zambet masura ei. Albi, negri, clipind sugubat din gene revarsate peste ochi oblici, in colturi de lume prospera sau pierduti in desert ori printre liane, imbobociti in varsta sau albi de-atatia ani, n-au staruit o clipa asupra raspunsului. Fericiti ca exista, dar mai fericiti ca sunt constineti de ea.
Dar unde isi afla izvorul acestei bucurii? Ei bine da, in chiar cele mai simple lucruri. In soarele nascut vremelnic din fiecare zi, in gustul dulce-amarui de dis-de-dimineata, in dorinta inocenta agatata de-o stea cazatoare, in fluturii jucausi de prin stomac, in satisfactia muncii si-n tihna de dupa, tocmai sus, in varful pomului de Craciun, in candoarea zambetului fraged si-n regretul dulce al copilariei. In cant si-n glorie, in gand semet si-n piosenie, in zbucium si-n pace, in suflet si in afara lui. In tot ce staruie in clipa si mintea poate s-o priceapa [citeste tot articolul…]
Dintr-un nor 
Nimanui nu ii pasa daca esti trist, asa ca ai putea la fel de bine sa fii fericit!
Mi-a placut articolul.
La mai multe!
E adevarat. Una peste alta, ne si sta mai bine cand pulseaza in noi bucuria iar pe buze se asterne rapitor un zambet:). Daca am reusi sa fim fericiti cu aceeasi usurinta cu care suntem tristi, plini de griji si frustrari…
Multumesc. Te mai astept.