Povestea liftului

Se naşte în 1982, în plin avânt socialist-constructiv, într-o ţară şantier şi într-un târg cu pretenţii de oraş. Vântul e plin cu miros de tencuială proaspătă, mortar şi beton tânăr. Încă mai stăruie în aer norişori de praf şi ciment. Structuri metalice umblă semeţe de colo-colo, balansând cu oarece graţie plăci uriaşe prefabricate. Turnul-mamă e aproape gata. S-a întins către soare şi zâmbeşte sfios în timp ce i se mai tapetează faţada. Împrejuru-i şi pe seama-i însă e forfotă multă. Se fac liste, se stabilesc întâietăţile, se zburlesc unii şi alţii, se plimbă peşcheşuri, se înroşesc telefoane.

Ca într-un marsupiu, în interiorul său cald şi proaspăt,  îşi află locul el, un dreptunghi din pal cât pentru patru persoane şi maxim 300 de kilograme. Rostul său? Să plimbe neîncetat bipede, patrupede, sacoşe, geamantane de vacanţă, sărutări, vorbe. Sus şi jos, jos şi sus, fără răgaz. Doar în ajunul Anului Nou, după uşile blocate, îşi trage sufletul învăluit în miros de cozonac şi vuiet de colinde.

El e purtătorul viselor fugare, al râsetelor zgomotoase, al neliniştii de clasa întâi sau al fiorilor de cununie, al bucuriilor veşnice şi lacrimilor muritoare. El e purtătorul luminii lumânărilor din noaptea de Înviere, al brazilor proaspăt tăiaţi şi al lui Moş Crăciun. E clovnul ce distrează nespus copiii şi maşinăria de-nspăimântat adulţi claustrofobi.

Inima sa e un imens ghem de fire colorate, dese, nedesluşite. O inimă mare, încuiată deasupra tuturor, care-şi toarce migălos orele şi zilele, şi nopţile, şi anii. Timpul şi nepăsarea îi fură însă din vlagă. Cu fiecare an mai păstrează câte-o lovitură răutăcioasă în uşile blocate, o înjurătură nereţinută de buze duhnind a alcool, un nume scrijelit aiurea pe trupu-i crispat. Pe nesimţite începe a urca suflând greu, horcăind, poticnindu-se. La coborâre, se opune asudat forţei pământului.

Din când în când îşi pierde minţile. Se opreşte la câte-un etaj nedorit sau, mai rău, refuză să mai mişte, făcându-te prizoner în măruntaiele-i din deşeuri lemnoase. Atunci zace la pat câte-o săptămână. La căpătâi, un meşter îi cotrobăie prin maţe. Cercetează, taie, înlocuieşte. Superficial şi prost, dar suficient cât să-l resusciteze. Prea puţin însă pentru a-l reface. Nimeni nu se-ndură de mai mult. Nimeni nu concepe o campanie de strângere de fonduri pentru un transplant de inimă.

Chiar şi aşa, în atâţia ani de existenţă şubredă nu şi-a sacrificat niciun pasager. E drept, la mulţi le-a creat puseuri de tensiune, paloare şi sudori reci. Pe unii chiar i-a scăpat nevinovat din braţe de la etajul trei, dar le-a atenuat protector şocul căderii. Pe alţii i-a lăsat să se tânguie neputincioşi prinşi între ziduri. Dar niciodată nu a cerut o jertfă. S-a lăsat batjocorit, suduit, mustrat părinteşte. A înghiţit cu demnitate flegmele, loviturile de pumni, picioare, bâte. S-a chircit sub ploi de gânduri grele şi a plâns neştiut în liniştea nopţii.

Mereu şi-a alimentat suflul cu câteva bucurii dulci şi pasagere ca pilulele de morfină. S-a adăpat din admiraţia vremurilor decedate, din mângâierea unor copii curioşi şi exaltaţi, din vise adolescentine, din dulceaţa adulterului. A purtat în sânu-i prunci, mirese, morţi. Şi jucării, şi flori, şi cruci. A plecat urechea la şoapte de amor, la vaiete şi bârfe. A simţit în aerul agăţat de haine parfumul merilor înfloriţi, coptura soarelui, aroma viei şi atingerea primilor fulgi. A ştiut mereu de timp şi vremuri. A aflat de `89 şi de 2000, şi de 2010, şi de toţi anii de dintre.        

Acum, e tot mai trist şi tot mai sfârşit. Sfâşiat pe dinăuntru, la fel pe dinafară, aşteaptă smerit ultima suflare şi ultimul drum, pe care şi-l doreşte singur. Nu din vanitate, nici din credinţă, ori teamă. Ci doar pentru a fi sigur că nu ia pe nimeni cu el. Nicio jertfă. Nici măcar acum.

Anunțuri
Categorii: 1.Cotidiene | Etichete: , , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: