Greierul cel lenes

Peste oras s-a asezat o toamna aurie. Lumea calca agale si fara de grija peste frunze trecute in rugina. O bunica inca tanara isi poarta cu mandrie nepotica de mana. Fetita e nedumerita. La gradinita aflase povestea furnicutei harnice si a greierasului lenes. De ce o fi zicand ca-i lenes? Cu un aer serios, bunica isi reclama dreptul de a talmaci povata: furnica trudeste, iar greierele canta cat e vara de lunga. Fetita e intrigata. Si ce daca el canta? „E lenes, mama, e lenes”, conchide femeia apasat.

Ne place sa construim. Blocuri, case, locuinte pe weekend. Respectam arhitectii, inginerii, meseriasii. Indragim tot ce-i de atins, ce-i concret, palpabil, material. Ravnim la viata plina… de gablonturi, vacante deocheate, masini, bani. Ne trebuie bucuria nascuta din teluri trufase, din priviri invidioase, din mandria succesului efemer. Ramanem muti in fata grandorii colosilor ridicati pe picioare de beton, ne inclinam smeriti dinaintea hartiilor cu cifre multiple. Ne preocupa confortul excentric, palavrageala obositoare, adunarile fara substanta.

Nenumarate clipe si energii consumate fara discernamant sub un albastru cristalin vazut de niste orbi. Eclipsate de grandoarea frumusetilor artificiale, viata ne perinda mereu pe dinainte minunatiile ei: ropote dulci de vara, stele azurii pierdute in cer, brose de fluturi uitate pe flori, fulgi delicati topiti de caldura, pasteluri fine agatate in pomi. Nu le vedem, nu le auzim, nu le simtim decat arareori.

Asa s-a nascut in noi povestea greierului cel lenes, a carui singura menire este sa cante, fara ca totusi sa incante. Vibratiile lui le-am departat de sufletul nostru pentru a ramane goi asemeni unei nuci putrezite. Am surzit de atatea taifasuri nesfarsite, de-atatea rasete imbecile, de-atitia nervi nascuti pe buze. Am ramas sa cuantificam pragmatismul. Restul… Care rest?

De dupa platosa nepasarii, greierul ramane vesnic lenes.

Anunțuri
Categorii: 1.Cotidiene | Etichete: , , , , | 2 comentarii

Navigare în articol

2 gânduri despre „Greierul cel lenes

  1. the deceiver

    Da, sunt recunoscator ca exist si disperat ca va veni o vara in care nu voi mai putea sa urmaresc cum innegreste lumina chiparosii la amiazs, nu e firesc la varsta mea? Ma doare tot ce iubesc acum, pentru ca presimt in orice frumusete sfarsitul, dar poate ca asa arata adevarata iubire. Bucura-te de acest dar vremelnic, striga o voce in mine. Caci nu exista decat daruri vremelnice.

    Octavian Paler

  2. Eke

    Da, e adevarat. Nu exista decat daruri vremelnice, dar nu cumva in asta consta si esenta bucuriei?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: