Aparatul de fotografiat suflete

Imi doresc un aparat de fotografiat suflete. Instantanee ale lumii interioare, colorată cu generozitate, jonglând cu paleta de griuri ori îngălbenind de atâta vreme aşternută peste ele. Un obiectiv care să capteze prospeţimea unor trăiri nemărturisite, amalgamul, zbuciumul, liniştea. Frustrările în forma pură, departe de formele imprimate pe chip. Fericirea embrionară, neexprimată şi spaima primordială, ascunsă. O lentilă capabilă să nu irosescă nimic din tot ce ia naştere în profunzime şi totul în starea nealterată de conştiinţă.

Îmi doresc pelicule simple, neambalate pe care să le aşezăm cu grijă în album, în aşa fel încât să putem reveni cu uşurinţă asupra lor. Şi dedesubt să notăm conştiincios data şi locul: 21 martie, Iaşi – Trăiri în ton de primăvară. Am putea chiar să ne surprindem inima bătând după alternanţa simţămintelor. Am putea să privim cu uimire cum se naşte lacrima şi cum se sting idealurile, cum clocotesc dorinţele şi cum pâlpâie speranţa, cum se cutremură idolii şi îngheaţă reperele, cum se înalţă pornirile şi se topesc în uitare patimile, cum se-mpreunează antagonismele până devin materie nedefintă.

O unealtă cu un succes nebun şi posibilităţi de fixare în cadru nelimitate. Căutând în aşternutul intimităţilor familiare, ne-am privi cu înfrigurare, despuiaţi de toate faldurile ce ne-acoperă protector imaginea de sine. Cotloane nebănuite ale sufletului s-ar expune şi supraexpune nude pe pereţii galeriilor de artă. Oripilaţi sau dimpotrivă, privitorii şi-ar aminti astfel cât sunt încă de vii. Cu oarece sfială, nuditatea interioară ar eclipsa goliciunea trupească.

Anunțuri
Categorii: 1.Cotidiene | Etichete: , , , | 5 comentarii

Navigare în articol

5 gânduri despre „Aparatul de fotografiat suflete

  1. the deceiver

    Intersanta perspectiva pentru realizarea introspectiei…
    Aceasta „jucarie” te-ar ajuta sa stii intr-adevar ceea ce esti. Iar cand stii ceea ce esti, stii si ceea ce nu esti, n’est pas? 🙂

  2. Lacra

    Si cata nevoie avem sa aflam ce/ cine suntem… Ne pierdem de multe ori sub prea multe vesminte.

  3. the deceiver

    Da…ai dreptate, desi suna putin idealist…ca si cum toata lumea ar deveni deodata sincera…oare ce s-ar intampla?

  4. manu

    „privitorii si-ar aminti cat sunt inca de vii”
    Aceasta e ideea, de fapt. Sa nu uitam ca suntem vii in spatele atator masti mai mult sau mai putin necesare.
    Despre a trai simplu, a ne exprima cu naturalete, a avea mai multa iubire pentru ceilalti – merita sa scrii – pentru a ne reaminti.

    • radu

      Ai spus ” a ne reaminti”…orice aducere aminte presupune o oarecare doza de uitare, nu neparat definitiva, poate doar recurenta…cred ca intr-adevar asta uitam : ca suntem vii; si ce e mai trist e ca uitam sa ne dam jos mastile chiar si atunci cand suntem singuri…ne ascundem uneori de noi insine…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: