Despre frumusete

Prinvindu-seFrumusetea este poate cel mai perisabil dintre atributele umane. Ea isi pierde din consistenta inca de la ce-a dea doua alunecare a privirii asupra-i. Pe langa faptul ca este supusa oricand indoielii, in functie de ochii ce o cerceteaza, frumusetea se topeste cate putin cu fiecare noua revedere. Fascinatia privitorului se estompeaza. Supraexpunerea banalizeaza orice figura, fie ea si neasemuit de rapitoare.

Pentru a ramane de-a dreptul fermecatoare, imaginea trebuie doar sa ne staruie in minte, imbracata in ceata, ca in spatele unui văl, fara ca realitatea sa ii poata destrama firele usoare, de matase. Incastrat in memorie, chipul va fi ajustat apoi din pensula inchipuirii, pentru ca doar astfel frumusetea sa poata cunoaste forma desavarsirii, desi doar una subiectiva. Ea va renaste cu aceeasi intensitate in tot atatia alti ochi carora le era pana atunci necunoscuta.

Inteleasa stiintific ca o simetrie a trasaturilor, mereu in cautarea proportiilor ideale, frumusetea se straduie in mod bizar sa-si depaseasca conditia. Fuge de timp si cauta sa pacaleasca prin trucuri admiratorii exaltati de pe margine. Refuza sa imbatraneasca ori sa se vada invinsa de neprevazut. Suferind de narcisism, poarta mereu meteahna oglindirii nonsalante si a propriei stime. Dar, oricat de ciudat ar parea, nu-i nici facil, nici tocmai convenabil sa te cauti cu obsesie in fiecare miraza. Daca este ceva de apreciat chipurilor frumoase este tocmai efortul aproape sisific de a se face inca si mai minunate si lupta indarjita pe care o poarta constant cu anii. Frumusetea este practic condamnata sa se daruiasca siesi si sa incerce cu orice pret suspendarea ceasurilor.

Cu toate acestea, ramane efemera nu doar pentru ca timpul ce o supune torturii ii  rapeste din farmec, ci pentru ca este filtrata diferit, privita in exces si sufocata in tipare. Nu privirile admirative ii aduc ei nemurirea, ci ochii mintii si libertatea de a lua orice forma pe chipuri.

Despre frumusete se spune ca deschide usi, ca este vandabila si ca atrage interactiuni multiple. Sa fie ea oare in castig? As zice mai degraba ca isi plateste tributul de fiecare data cand se apreciaza ca dincolo de ea nu mai exista nimic, cand se transforma in obiect de negot, cand sufera sa ramana neasemuita, cand oboseste a fi privita, cand naste invidie si ura.

Frumusetea nu va fi capabila niciodata sa aduca posesorului ei ceva nepretuit: linistea.

Anunțuri
Categorii: 1.Cotidiene | Etichete: , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: