Vina de a nu fi „magister”

INVATAMINT - PROTESTProfesorul este, inainte de toate, un om cu o meserie. Mai in trecut a fost chiar un om respectat pana la idolatrizare. Astazi e doar respectat, nu musai demn de respect, dar cu oarece priza la public, iar publicul sau este vast.

Ca orice om cu meserie, profesorul isi desfasoara activitatea, cu regularitate, intr-un cadrul oficial, denumit generic scoala. Paseste mandru si increzator in acest spatiu, pentru ca este teritoriul sau, lumea in care detine controlul. Caci el poseda ceva de pret, invechit, dar de pret pentru cei fara de stiinta: un vraf de informatii dintr-o stiva de carti, editate si reeditate, numite, la fel de generic, manuale. El este cel care are menirea de a servi aceste mixturi de cunostiinte la fiecare ora de curs tuturor celor naivi si ignoranti, cu scopul, nedeclarat, de a-i face la fel de naivi, doar ca o idee mai putin ignoranti.

Desi nu el selectioneaza materia ce trebuie ingurgitata si nu calculeaza cu meticulozitate stiintifica dozele ce revin fiecarei ore, isi cunoaste prea bine importanta si locul in societate. Nu degeaba toate televizoarele vorbesc cu si despre el, nu degeaba o tara intreaga freamata si se-nspaimanta cand se revolta-n strada. Are in maini puterea viitorului, a maselor viitorului. Cum ar fi lumea fara el? Oarba. Surda. Tampa.

Cand patrunde in clasele cu nestiutori se umple de vana si devine serios. Miscarile-i sunt calculate, emotiile ascunse. Simturile asteapta sa capteze confirmarile muncii sale. Recitatorii incep sa turuie. Au invatat bine si pe dinafara. N-au inteles chiar totul, dar sunt mandri, au o memorie neobisnuita. Profesorul zambeste. E multumit si el. Poate ar trebui sa mai faca o greva pentru marirea de salariu. Discipolii sunt formidabili reproducatori de texte, argumente si idei. Vor fi de folos tarii, care-i doreste asa, diafani in cuget si-n simtire.

Se umfla in pene. Are poate cea mai remarcabila meserie din lume. Produce asistat prefabricate umane. Nu are nicio remuscare. Nicio greutate nu il apasa. Nu mai poate distinge. A uitat de mult care-i e rolul. Tot de mult a substituit educatia cu invatatura si profesia cu job-ul. A invatat din mers ca nimic nu mai merita efortul decat pe foarte multi bani. In fond, principiile capitalismului se aplica si in zona sa de influenta. Si, ca orice capitalist, el merge la serviciu in fiecare zi si produce… naivii de maine.

Dar, constient sau nu, va purta mereu o vina, aceea de a nu-si fi depasit statutul de umil profesor pentru a accede la titlul de magister, cu mult mai onorabil si mai aproape de menirea sa. Altfel, ramane doar persoana de dupa catedra care cere fara a merita si invata fara a educa.

Anunțuri
Categorii: 1.Cotidiene | Etichete: , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: